Cea mai mare cetate medievală locuită permanent din Europa. Fortificaţiile apartinând vechii cetăţi se află pe dealul cu acelaşi nume - Cetăţii, unde şi astăzi se păstrează zidul de incintă şi 9 din cele 14 turnuri. Dintre acestea : Turnul cu ceas, Turnul Sfatului, Turnul fierarilor, Turnul Croitorilor. Cetatea însăşi este rodul mai multor etape de construcţie şi de refaceri (secolele XIV-XVII), fiind devastată periodic de asediatori şi incendii. Dintre edificiile importante din interiorul cetăţii, se disting: Turnul cu ceas, refăcut după un incendiu de meşteri austrieci, în spiritul barocului din această ţară şi înzestrat cu un mecanism de ceas (1648), care pune în mişcare figurinele de lemn policrom reprezentând zilele săptămânii; Biserica din Deal (1345-1515), construcţie gotică de tip hală, suprapunând o cripta romanică. În biserică au dainuit picturi din perioada anterioară reformei lui Luther, realizate de Iacobus Kendlinger (1483-1488). Stranele, ca şi la Biertan, sunt opera lui Johannes Reychmuth, iar pietrele de mormânt au sculpturi de Elias Nicolai. Altarul principal este dedicat Sf. Martin (1515). Biserica mănăstirii, aproape de turnul cu ceas, a fost construită iniţial în secolul al XIII-lea, dar a suferit mai multe refaceri, ultimele importante fiind din secolul al XVII-lea. Altarul sau este baroc. Greutatea bolţilor se descarcă spre contraforţii de pe latura sudică a navei, care aici sunt desprinşi de masa de zidărie a pereţilor, prin intermediul unor arcuri butante, soluţie unică în Transilvania. Scara acoperită, executată din lemn în 1656, facilita şi scurta accesul spre biserica din deal şi spre vecinătăţile ei (scoală şi cimitir). Tot din lemn şi acoperit era şi un celebru pod, distrus de inundaţiile din 1970. Dintre casele situate intra muros menţionam Casa cu Cerb, locuinţă în stilul Renaşterii transilvanene, casa Vlad Dracul, în care a locuit Vlad Dracul înainte de a deveni domnitor al Ţării Româneşti (este posibil ca aici sa se fi născut fiul sau devenit celebru ca Vlad Ţepeş) şi Casa Veneţiană, numită aşa datorită ferestrelor terminate în arc frânt trilobat, amintind de arhitectura Veneţiei. De menţionat faptul ca acest aspect l-au căpătat după o renovare din secolul al XIX-lea. Extra muros, arhitectura este predominant din secolele XIX-XX, dar se păstrează şi destule exemple din secolele XVII-XVIII. Biserica leprozeriei, mic edificiu gotic cu un amvon exterior, de unde preotul putea predica bolnavilor, cărora le era interzis accesul în biserică. În biserică au dăinuit picturi din perioada anterioară reformei lui Luther, realizate de Iacobus Kendlinger (1483-1488). (Copyright 2004 ANT)